Hai la o pizza! :)

Ei, uite, ca parca e greu sa postez pe acest blog, nu stiu, o fi obisuinta, o fi faptul ca nu am avut vreodata un blog, o fi faptul ca "e grele" la inceput sau n-am talent la scris, in fine...sa revenim la papica...Ieri, am ajuns acasa pe la 2 si ca orice sot iubitor, mi-am intrebat nevasta ce ar dori sa manance, unde am convenit amandoi asupra unei pizza, zis si facut:- am facut aluatul cu faina 000 si un plic de drojdie, respectiv ulei de masline (nu, nu am pus zahar, nu e necesar, daca amesteci drojdia cu apa calduta se dizolva), si l-am lasat vreo 2 ore la dospit. L-am facut cam ratie de 1 la 1 apa vs faina.- am luat niste slaninuta ca deh, sunt ardelean (nu, nu din Spania de la Mondiala), ceva salam, niste sunculita, rosii, branza telemea rasa si nitica parmezan si gorgonzola si le-am pregatit- cand s-a urcat a mea nevasta in metrou, m-am apucat sa pun aluatul in tava, sa aranjez toate cele sus mentionate peste, si sa le bag la cuptor, cam 170 de grade, vreo 40 de minute- intre timp, m-am dus sa imi astept nevasta de la metrou, nu ca n-ar stii drumul pana acasa, ci mai mult ca sa fac miscare ca deh, daca tot avem "suferinte" a zis doctorul sa fac mai multa miscare- am ajuns acasa cu sefa, am mai dat vreo 10 grade in plus la cuptor, pornita si ventilatia, batute 2 oua si aruncate peste si cam asta a fost. O fost buna, noua ne-o placut!Intelegem ca nu o fi o reteta traditionala, siciliana, napoletana, romana sau mai stiu eu ce, dar inaitne de toate, 2 lucruri sunt importante: 1. sa iti placa si 2 sa poti sa o faci.Hai, numai ganduri bune, ca ma intorc la munci,Al vostru Alex